Pai ce sa spun. De dincolo de ocean lumea se vede putin altfel. Am hoinarit o gramada. A fost o luna iulie pe cinste: cu multe discutii artiste, poze, poezele si ... atmosfera incinsa la propriu. Ah, da ... era sa uit de cainii de preerie si de bicicleta, si de nedespartitul mp3 player care ma facea sa fiu mai viteaza in traficul, de altfel civilizat, al urbei hiper artistice Santa Fe ( 150 si ceva de galerii de arta)...poate tot cainii 'ceia erau de vina saracii...da,da,da...
si indieni, si un spectacol natural inegalabil, ceva nemaivazut, cel putin de ochii mei europeni. Si Pedernalul, o umbra trapezoidala, desprinsa din visele unei anumite O'Keeffe...o femeie "salbatica", pe juma' irish, juma moghiorul...da noah...
Hai sa va spun ce cred eu despre indienii de azi din Santa Fe:
Noimă cu şoim
Azi poemul meu e un indian
vânzând bunuri într-o piaţă
în oraşul de jos.
Urbea albă îi îneacă membrele înaripate,
iubirea lui de plutire,
spiritul şamanic.
Oamenii albi – gratiile celulei sale –
îi plătesc zâmbete în plus
pentru a păstra coardele trecutului
întinse şi rezonante.
Luptă reluată – şi el –
vietate de grădină zoologică
păstrându-şi ghearele gata
pentru a capitula.
Santa Fé, iulie 2007
