Castel de carti de joc

Ca un babilonic castel de carti de joc, totul se poate narui intr-o secunda. Totul - cuprinde aici ceea ce percepem noi din viata, ceea ce construim cu mintea zi de zi. De aceea zic, ramane in fata nadejdea. Atentia mea se indreapta spre ce va urma. Cu deschidere. Prea mult am socotit pana acum. Si evident...ciocanitoare, pe de rost, iti stiu psalmodia...ce-o fi sa fie chiar a fost.
Asa ca sa nu provocam zeii! Ci sa stam docili in soarele sperantei!

Ucenicie

Am doi breslași la care am intrat calfă. Unul are impresia că mă cunoaște și nu se prea sinchisește de faptul că îi intru in atelier. Uneori îmi arată mici trucuri ale meseriei și apoi se duce în treaba lui, mormăind, socotind în gând câștigurile fiecărei zile. Celălalt ar vrea să mă cunoască, întreabă mereu de mine. Totdeauna ajunge la atelier după ce eu plec, dar lasă întotdeauna scris ce trebuie și cum trebuie făcut în acea zi. Se întreabă cine sunt, cam cum arăt și dacă îi citesc bilețelele. Învăț cât pot de la ambii și zilele sunt pline de zarvă și de sunetul uneltelor folosite.

Muntele - zvon al apei

Farmecul lucrurilor simple, calmul de care te poti inconjura, fara prea mare efort, inspre confort, unul sufletesc. Oare sa nu aiba nevoie si sufletul de motaiala, de stari de repaus, in care sevele secate sa urce din nou. Cred ca da, cred ca facand parte din natura, urmam si noi aceleasi legi, acelasi curs, flux si reflux, ca o respiratie a sufletului. De aceea muntele...platou intr-o geografie a sufletului, ma incanta si ma face pasnica si ma aseaza undeva dincolo, de unde poti vedea pana departe, ca printr-o apa limpede, pietrele sufletesti.