calitate inainte de toate...

Am citit alaltaieri cartea lui Doris Lessing "Al cincilea copil". Incredibil de bine scrisa. Nicicand n-am resimtit asa usor tensiunea dintr-o fictiune. Am citit cele 195 de pagini in cateva ore.

E deja joi si am indoit tastatura

deJA JOi o fi oare o cacofonie? (cat de pedanta pot fi :D)
Multe aratari ma intreaba "ce vreau eu de la viata?". Nu se poate sa vreau doar sa visez??? intreb si eu, in replica. Asta e raspunsul cel mai adecvat, vreau sa visez, un vis paradoxal - unul lucid. Nu opioman si autist as vrea sa imi fie acesta, ci unul asumat si sincer pana la sange. Mai bine zis,mi-as dori sa descopar ca lumea e frumoasa, zi de zi. Greu, nu? Ei, nu chiar atat de... Pentru asta e nevoie de unghiuri speciale, sau de ochelandri. Fiti gata scafandri sufletesti! Ne vedem in Morroco! sau oriunde altundeva ati mai avea ceva abisal de sondat. Doamne cata incifrare pentru jalnicele creaturi izbite in pupila de un text buimac. Ave! (Nota: a se citi doar de catre mine, in momentele de trecere de la un eu la altul).