nu tRECEŢI PESTE VIAŢĂ !

Căldura m-a înşfăcat ca o gură

spiralele de asfalt păreau suspendate în cer

cupluri pe scutere

strecurându-se printre autobuzele ticsite.

Câteva mame cu pruncii în braţe…

fără iubire nimic nu poate fi înnobilat

sub pleoape explodează pete luminoase

rana îsi împachetează hainele sumare

Şi traversează cusătura roşie

Şi ajunge pe cealaltă lume…

există viziuni, există vise

şi noile frontiere

aşteptând docile

să le atingi, să le înseninezi

şi să le stabileşti

cu simţurile.

Dar eu,

Eu sunt încă un monstru

Visând o nouă Americă

cu limba prinsă

între pietre

visez cu jumătatea înserată a sufletului

Mă agăţ şi mă desprind

mă încâlcesc laolaltă cu toţi

spre însingurare

apoi aleg o jumătate

îi secţionez concavităţile

şi o dau de-a dura

prin castelul de plastic

al celeilalte roşii jumătăţi.

Brazde de sânge şi zăpadă

Îmi demonstrează

Că nu pot să trec peste

viaţă!