Cand oboseala si cerul pare mereu acelasi, mi se da indemn sa zambesc, sa rad, sa am incredere in mine. La o adica de ce sa cred ca nu am parte de dragoste, cand bunul Dumnezeu vegheaza clipa de clipa la capataiul sufletului meu muribund. Vorbeam in urma cu ceva vreme cu un tip cu cativa ani mai mare. Imi spunea acesta privindu-ma de sus ca as fi in perioada de "soul searching". Crud, mai crud decat un viking nefiert, imi spunea: "vei descoperi ca de fapt sufletul a fost deja pierdut". Nu sunt de acord cu tine si I can't but hate you for being so damn pesimistic. Doamne, fa sa se faca lumina si asupra acestuia care gandea asa. Si ia-ma Doamne in brate, si ascunde-ma bine!
No comments:
Post a Comment