Pribeag printr-un tunel fara de cap,
care-si arunca mereu coada de dragon inainte
incep sa simt un binecuvantat ceva
e miros de fosfor
e cuiul de lumina
care sa incapataneaza
sa deschida portile intunericului.
vechi si totusi noi randuri...o simt pe propria piele. Am trait foarte multe...si? regasitu-m-am?
Nu.
1 comment:
ai lăsat baltă blogul? de ce nu ai mai postat?
Post a Comment